Ce au descoperit arheologii după ce au analizat scheletele unor oameni din 400 î.Hr.

Tranziția din secolul al V-lea până în secolul al IV-lea î.Hr. pare să fi fost o perioadă critică pentru Anzii Centrali, o regiune care acum face parte din Peru.

Cercetătorii au descoperit dovezi de turbulențe în timpul trecerii de la perioada formativă mijlocie (1200-400 î.Hr.) la perioada formativă târzie (400-1 î.Hr.).

• Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu…
• Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui…

Se pare că dezintegrarea politică și violența între grupuri au făcut parte din context, posibil asociate cu trecerea de la teocrație la un guvern secular. Un nou studiu, publicat în revista Latin American Antiquity, întărește în mod constant aceste supoziții.

O analiză detaliată cu scheletele

„Am făcut o analiză detaliată a scheletelor de la 67 de indivizi excavați într-un cimitir datând din perioada 500-400 î.Hr. și situat la câțiva kilometri de Caral, un celebru centru ceremonial care a funcționat între 2900 și 1800 î.Hr. Acolo am detectat modele de leziuni caracteristice unor evenimente repetate de violență. Dintre indivizii examinați, 80% dintre adulți și adolescenți au murit din cauza rănilor traumatice provocate”, a declarat Pezo-Lanfranco pentru Agenția FAPESP. În prezent, el lucrează în cadrul Departamentului de Preistorie al Universității Autonome din Barcelona (UAB) din Spania.

Leziunile perimortem la nivelul craniului, feței și toracelui observate la mai mulți indivizi sunt compatibile cu o violență letală, probabil intercomunitară, ale cărei victime au inclus copii.

Cele mai frecvente leziuni întâlnite la scheletele studiate

„Ipoteza noastră este că un grup de străini a venit în comunitate și a comis crimele. După ce agresorii au plecat, victimele crimelor au fost îngropate de proprii lor oameni cu ritualurile funerare obișnuite, așa cum sugerează modelele de înmormântare”, a spus el.

Perimortem înseamnă în momentul morții sau în apropierea evenimentului. Leziunile osoase din rănile perimortem nu prezintă semne de vindecare. Leziunile osoase din leziunile antemortem prezintă însă semne de vindecare.

Deși traumatismele perimortem au fost cel mai frecvent tip de leziuni în rândul scheletelor de adulți studiate, precum și a unora dintre rămășițele copiilor, au fost găsite și multe exemple de traumatisme antemortem, iar mai multe persoane prezentau ambele tipuri de leziuni, sugerând apariția a cel puțin două evenimente violente în timpul vieții lor. Primul a dus la răni care s-au vindecat, în timp ce al doilea i-a ucis, scrie EurekAlert.

Printre victime se numără și copii

Șaizeci și patru dintre cei 67 de indivizi studiați au fost îngropați în poziție fetală.

Poziția fetală este un model de înmormântare recurent în comunitățile preistorice și antice din întreaga lume. Având în vedere asocierea sa cu uterul, unii experți cred că aceasta reflectă așteptarea renașterii după moarte.

Pe lângă semnele de violență, analiza oaselor a arătat o incidență ridicată a stresului nespecific și a bolilor infecțioase, posibil asociate cu condițiile de viață nefavorabile datorate unei combinații de lipsă de resurse și creștere a populației.

Simplitatea celor mai multe dintre bunurile funerare indică, de asemenea, sărăcia. Multe dintre schelete au fost îngropate cu țesături simple de bumbac, covoare și coșuri țesute, dovleci care conțineau legume, semințe de bumbac și rădăcini, coliere și ceramică.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mineritul ține „la suprafață” economia din Peru. Ce planuri are Guvernul țării?

Un mormânt sacru de dinaintea Imperiului Inca, descoperit în Peru

Imagine bizară în jungla peruană: fluturii beau lacrimile țestoaselor

Cel mai mare animal care a trăit vreodată, posibil găsit în Peru